Uretrita la prostatita

Infectia urinara - cauze, simptome, tratament

The increasing incidence of persistent or recurrent urethritis might be explained by uretrita la prostatita emergence of prostatita si androgeni resistant to the latest treatments available.

In this review we aim to provide a general overview of the therapeutic management of persistent and recurrent urethritis, according to the most recent international recommendations. Keywords recurrent urethritis, persistent urethritis, antibiotic resistance Rezumat Bolile transmisibile sexual reprezintă o problemă de sănătate publică cu implicaţii extrem de variate, clinice, sociale şi economice, a căror amploare este adesea subestimată atât de medici, cât şi de pacienţi.

Incidenţa în creştere a uretritelor persistente sau recurente ar putea fi explicată prin emergenţa microorganismelor rezistente la ultimele tratamente disponibile. Această lucrare oferă o perspectivă asupra abordării terapeutice a uretritelor persistente sau recurente, conform celor mai recente recomandări internaţionale.

Cuvinte cheie uretrită recurentă uretrită persistentă rezistenţă la antibiotice Introducere Bolile transmisibile sexual reprezintă o problemă de sănătate publică cu implicaţii extrem de variate, clinice, sociale şi economice, a căror amploare este adesea subestimată atât de medici, cât şi de pacienţi.

Aceste afecţiuni pot genera complicaţii medicale dificil de gestionat, facilitează transmiterea infecţiei cu virusul imunodeficienţei umane HIV şi au un impact psihologic major asupra pacienţilor şi familiilor lor. Incidenţa infecţiilor transmisibile sexual continuă să rămână ridicată, în ciuda eforturilor de educare a populaţiei uretrita la prostatita de îmbunătăţire a programelor de screening, fapt cu atât mai îngrijorător uretrita la prostatita cât procentul infecţiilor rezistente la tratamentele standard este în creştere.

Ţinând cont de aceste aspecte, ghidurile de diagnostic şi tratament emise de organizaţiile care se ocupă de controlul şi prevenţia bolilor transmisibile sexual sunt actualizate periodic.

Recomandările acestora sunt însă menite a orienta practica medicală şi nu trebuie să constituie standarde absolute de prescripţie.

Sunt esenţiale evaluarea particularităţilor clinice ale fiecărui pacient, dar şi contextul local de prevalenţă şi sensibilitate la medicamente a infecţiei. Scopurile tratamentului bolilor transmisibile sexual sunt eradicarea microbiologică, obţinerea remisiunii clinice, prevenirea sechelelor şi prevenirea transmiterii infecţiei 1. Strategiile de prevenţie a bolilor transmisibile sexual se bazează pe educarea persoanelor la risc asupra modalităţilor de prevenţie a acestor infecţii, vaccinare pentru virusul papiloma uman HPV şi virusul hepatitei B VHBprofilaxie postexpunere, screeningul infecţiilor transmisibile sexual în rândul persoanelor asimptomatice, diagnosticarea şi tratarea persoanelor infectate şi a partenerilor lor, precum şi repetarea testării pacienţilor în vederea confirmării vindecării infecţiei 1.

Рубрика: Ce steroizi pot fi folosiți pentru prostatita cronică

De importanţă majoră este screeningul femeilor însărcinate pentru infecţii transmisibile sexual, care trebuie practicat la prima vizită prenatală, la 28 de săptămâni şi la naştere la pacientele la risc consumatoare de droguri, pacientele cu antecedente personale de boli transmisibile sexual sau parteneri diagnosticaţi cu astfel de infecţii în prezent sau în antecedente, pacientele cu parteneri sexuali multipli sau care trăiesc în zone cu prevalenţă crescută a infecţiilor transmisibile sexual 1.

Uretritele sunt afecţiuni caracterizate prin inflamaţia uretrală, care poate avea etiologie infecţioasă sau neinfecţioasă. Pe măsură ce boala evoluează, semnele şi simptomele scad în intensitate. Netratată, infecţia ascensionează şi poate induce o serie largă de complicaţii locale şi regionale.

La bărbaţi, complicaţiile locale sunt reprezentate de tysonita, inflamaţia ductelor parauretrale, a glandelor Littre şi Morgagni, a glandelor Cowper, abcese periuretrale, strictură uretrală, fimoză sau parafimoză inflamatorie. Complicaţiile regionale constau în prostatită, veziculită şi epididimită, aceasta din urmă putând duce la infertilitate.

Rar, pot apărea complicaţii la distanţă, produse prin diseminare hematogenă artrită, endocardită, perihepatită, septicemie. Femeile pot dezvolta bartholinită, vulvovaginită, cervicită şi au risc crescut de boală inflamatorie pelviană şi infertilitate. Din punct de vedere etiologic, uretritele se clasifică în uretrite gonococice, uretrite negonococice UNG şi uretrite nespecifice, în care nu pot fi izolaţi germenii implicaţi.

Frecvent însă, uretrita este polimicrobiană, infecţia cu Neisseria gonorrhoeae coexistând cu infecţia cu Chlamydia trachomatis, Mycoplasma genitalium sau cu alţi germeni. Alte specii de Mycoplasma şi Ureaplasma pot fi implicate, dar analizele de laborator, inclusiv testele de amplificare tratați prostatita cu metoda populară acizilor nucleici NAATnu pot diferenţia portajul asimptomatic de boală, cu stabilirea unei relaţii de cauzalitate între microorganism şi manifestările clinice.

Care sunt simptomele specifice uretritei?

Infecţia cu Ureaplasma spp. Mai mult, majoritatea studiilor au utilizat ca metodă de diagnostic cultura, care nu poate diferenţia între infecţia cu U. Bacteriile asociate vaginozei bacteriene şi Candida spp.

Importanţa UNG nespecifice nu este clară, deoarece, în general, nu determină complicaţii semnificative sau manifestări clinice la partenerii sexuali 1. Este foarte probabil ca mare parte dintre acestea să nu fie de etiologie infecţioasă 4. Diagnosticul etiologic al uretritelor se bazează pe o serie de investigaţii. O modalitate diagnostică facilă şi rapidă este reprezentată de examinarea frotiului secreţiei uretrale colorat Gram, cu albastru de metil sau violet de genţiană.

Infecțiile urinare la bărbați: simptome, diagnostic și tratament

La bărbaţi, specimenul preferat este secreţia uretrală, dar pot fi testate şi urina sau probe prelevate de la nivel uretral. În cazul pacientelor este de preferat secreţia de la nivelul colului, dar se poate încerca diagnosticul uretrita la prostatita utilizând probe recoltate de la nivel vulvovaginal. Cultura însoţită de antibiogramă este obligatorie în cazurile refractare la tratament şi este de preferat înainte de administrarea tratamentului.

În ultimele decade, N. Înîn SUA, a fost raportată rezistenţa N. În perioada s-a înregistrat o creştere a concentraţiilor minime de Cefiximă necesare pentru inhibarea creşterii in vitro a N.

Prin urmare, dinCefixima nu mai reprezintă tratamentul de elecţie al infecţiei cu N. În aceeaşi perioadă uretrita la prostatita fost raportate o serie de cazuri de eşec al tratamentului infecţiilor gonococice faringiene cu Ceftriaxonă 1. Azitromicina este preferată Doxiciclinei ca al doilea agent pentru tratamentul infecţiei gonococice datorită convenienţei administrării şi prevalenţei mult mai mari a rezistenţei N.